PUTEREA CUVÎNTULUI
Cuvântul reprezintă modalitatea prin care gândul își poate exercita puterea divină de a se transforma în sunet, ca oamenii să se cunoască, să se îndrăgească, să se iubească! Cuvântul poate face să lumineze adevărul, poate da libertate, respect, bucurie, zâmbet… Oamenii pot transmite prin el sentimente, stări sufletești, bucurie, dragoste, dar și suferință! Cuvântul poate înălța, înnobila ori ucide! Poate fi sincer dar și mincinos ori nedrept! Prin duhul lui oamenii au foat botezați, iar ei au dat nume la toate câte există. Nu ştiu dacă reprezintă o formă modernă sau rudimentară de comunicare, dar ştiu că folosirea lui poate avea efecte extraordinare în viaţa oamenilor, a planetei şi chiar a Universului. Cuvântul este barometrul ce măsoară fidel gradul de educație, cultură și bun simț al celui ce-l folosește! Ideal ar fi ca sinceritatea, dorința de bine și chiar dragostea să umple cuvântul, să-l facă strălucitor și devotat adevărului. Raiul s-ar extinde pe întreg pământul și numai zâmbet ar fi!
Din păcate vremuri producătoare de mari schimbări, au maltratat în fel și chip noblețea cuvântului și dreptul acestuia de a fi în slujba binelui. Un limbaj agresiv, condimentat frivol şi chiar pornografic, a devenit a fi modă. Oferta de kitsch şi incultură dăruită cu generozitate de mass-media, constituie principala pepinieră a acestui fenomen. Genul emisiunilor şi în principal lipsa de calitate a invitaților, de obicei tineri, aleși cu consecventă strictețe după criterii în care primează incultura, tupeul, stridentul, sunt adevărate laboratoare ale lipsei de bun simț față de cuvânt. Sunt vinovaţi tinerii? Categoric nu! În cele mai multe cazuri efortul părinţilor de a a-şi educa copii după coordonatele ancestrale ale respectului şi demnităţii, devine inutil. Inevitabil sunt adoptați de oferta ”miraculoasă” a societăţii, unde se vor căzni să ţină pasul cu principiile “ libertăţilor” absolute, iar cuvântul va fi folosit în ton cu emanaţiile transformărilor impuse de “victoria” democraţiei.
Sclavagizarea cuvântului a dus la umilința, nedreptățirea și jignirea fără precedent a poporului nostru! Scara de valori a fost bulversată, istoria ne-a fost trimisă în neantul necunoaşterii, a derizoriului. Aceiaşi soartă au avut cultura, tradiţiile, obiceiurile, adevărurile despre obârşia şi identitatea noastră.
Cea mai mare nedreptate adusă omenirii o constituie impunerea lipsei de respect față de folosirea cuvântului! Relațiile dintre oameni au fost private de instrumentul ce le aducea dragostea, respectul, întrajutorarea. Demnitatea, respectul între popoare, scara valorilor, cunoașterea adevărului suprem al menirii noastre, relaţiile interumane…, au fost trimise în derizoriu.
Cum ar fi dacă ar exista un guvern care să legifereze drepturile şi îndatoririle pe care fiecare din noi ar trebui să le avem şi să le respectăm atunci când folosim cuvântul? Cum ar fi ca pe străzi alături de maşinile cu girofar, sirene și inscripţionate ANAF, SALVARE, POLIŢIE, POMPIERI, ANTIFRAUDĂ, GARDA DE MEDIU, et cetera, să alerge întru depistarea de nereguli şi unele pe care să scrie RESPECTUL CUVÂNTULUI? Cum ar arăta o astfel de lume care ar impune respect față de valoarea pe care trebuie să o reprezinte OMUL și sfânta lui menire? Cu siguranţă multe instanţe judecătoreşti ar da faliment din lipsă de jigniri, calomnii, răutăţi, minciuni, hoţii…
Prietenul meu care nu există, ca de obicei mă șicanează și îmi spune:
–Prostii, aiureli, inepții, tâmpenii… Lumea este așa cum este și nu poate fi schimbată și mai ales de tine! Revino cu picioarele pe pământ, adaptază-te la realitate și fă cea ce trebuie doar pentru tine!
– Adică? Când cineva de lângă tine te lovește cu cuvinte grele producându-ți suferință, ce trebuie să faci?
– Să-i râzi, să-i trântești ușa în nas și să-l elimini din viața ta! Este simplu: celor nedemni taie-le legăturile nesincere și veninoase ce, mințindu-te, au reușit să le aibă cu tine! Nu numai că nu vei mai fi legat la sursa răului, dar acesta, nemaiavând hrană, va sucomba! Și cine știe, neavând de ales poate va deveni și el bun…
– Și dacă în acel om ai investit speranță, încredere și l-ai primit cu dragoste în casa ta, în țara ta ?
– Nu a meritat… Nu are puterea și înzestrarea de a primi ospitalitatea sufletului tău… Pentru el puterea cuvântului de care tot vorbești are alte conotații… Înseamnă că a dat buzna, elimină-l!
Of Doamne! Poate fi așa de greu în a ne însufleți cuvântul cu dragoste? Ştiu că unora le este imposibil… Şi totuşi…
Și totuși nu pot să nu mă gândesc la ce va fi, la ce va putea fi!
Este iarnă! Albul zăpezii, ar putea să ne oblige să fim precum el este! Parcă și el, întristat, s-a oprit undeva, așteptând momentul în care să dorim să primim lumina Cerului pentru a o pune în cuvântul plin de suferință!
Doamne iartă-ne și ajută-ne să știm ce spunem!
Emil Proșcan
Ianuarie 2020
