11 Mai 2019 ! O zi care marchează un eveniment foarte important în viața orașului Mizil:
Cele două licee de prestigiu, ”Tase Dumitrescu” și ”Grigore Tocilescu” împlinesc 100 de ani de la înființare! Deoarece nu pot onora invitația la acest emoționant eveniment, postez aici mesajul meu care sper să fie citit și acolo!
Hristos a înviat!
Adresez un călduros salut tuturor celor prezenți la această onorantă manifestare jubiliară! Regret că nu am putut fi aici, dar vă rog să credeți că sunt cu sufletul și sper că aceste gânduri pe care vi le trimit, să dovedească asta.
Îmi închipui acel moment de acum o sută de ani, acel Decret- lege nr. 3684 din 4 septembrie 1919 prin care se înființa prima școală secundară, care din 1926 avea să devină liceu teoretic, la început Gimnaziu mixt, iar ceva mai târziu fetele au fost separate, cel de băieți fiind transformat în liceu comercial, iar din 1948 în Școală Tehnică Agricolă, ulterior Liceu Agricol. Cu siguranță acest eveniment a fost primit cu mare bucurie, dar mai ales cu speranță în viitorul mai bun al tinerilor de atunci și implicit al acestei localitați.
De remarcat inițiativa autorităților locale de atunci, dar și aportul băncilor și al particularilor (95 la număr), care au donat sume între 50 și 500 lei. Mai generoși au fost primarul Ioan Ștefănescu 6000 lei, Plutarh Mareș 1500 lei, Banca Populară Mizil 4000 lei, Banca Progresul (poate află și băncile mizilene de aceste practici), Costache Condeescu, Clubul N. Sterian și mulți alții.
În anul şcolar 1919-1920, a funcţionat cu clasele I şi a II-a, personalul didactic fiind: Gheorghe Jugureanu, director, suplinitor la religie, geografie şi ştiinţele naturii; preot Mihail Preoţescu, suplinitor la religie şi limba română; institutorul Gheorghe Tisescu (grad definitiv) – matematică şi geografie; institutoarea Ecaterina Tonciu (grad definitiv) – istorie şi limba germană; institutoarea Elena Constantinescu – limba franceză şi muzică; institutorul Eugen Neagu (grad definitiv) – caligrafie, desen şi gimnastică.
La clasa I au fost înscrişi 55 elevi (băieţi şi fete), din care au promovat 36, cinci fiind recompensaţi pentru rezultatele la învăţătură: Ionescu P. Andrei, premiul I, Constantinescu I. Dumitru, premiul II, Nicolae D. Ion, premiul III, Constantinescu I. Gheorghe şi Jipa I. Spiridon, menţiune onorabilă.
La clasa a II-a s-au înscris şi au promovat 18 elevi, dintre care Tonciu N. Simion cu premiul I, Mirea I. Florentina cu premiul II, Vasilescu T. Maria cu premiul III, Drăghicescu I. Constantin şi Lăzărescu V. Olga, menţiuni onorabile.
Amintesc aceste lucruri și mai ales aceste nume în primul rând ca un meritat omagiu de aducere aminte, dar și pentru satisfacția și mândria rudelor lor de astăzi.
Primii directori au fost: preoţii Gheorghe Jugureanu, Mihail Preoţescu, Spiridon Ghiţescu, Traian L. Ciunganu, iar din 1942, Ion Anghel.
Printre profesori este menţionat şi Ioachim Botez care a avut prilejul să-şi găsească aici eroii pentru „Însemnările unui belfer”, eseu publicat în paginile ziarului „Curentul”.
O sută de ani! O sută de primăveri, de ierni, veri și tot atâtea toamne!
Este mult, este puțin? Nu știu!
Eu îmi imaginez multele generații de elevi care au absolvit aceste școli, îmi imaginez educația și multele cunoștințe dobândite aici, îmi imaginez meseriașii, tehnicienii formați aici ori profesiile desăvârșite în școlile superioare. Nu pot să nu-mi imaginez această armată a generațiilor ce a trecut pe aici, nu pot să nu mă gândesc la aportul și utilitatea ce au avut-o în viața celorlalți oameni și a țării cei ce au alcătuit-o.
Îmi mai imaginez multele localități din țară ori din străinătate unde i-au dus drumurile vieții pe toți acești oameni în devenire, îmi imaginez copiii lor, nepoții și toți descendenții.
Încercați să faceți și dumneavoastră acest exercițiu de imaginație a acestor o sută de ani ce au trecut peste băncile claselor acestor școli, și veți realiza implicarea și importanța pe care aceste instituții de învățământ mizilene le-au avut de-a lungul timpului în viața, nu numai a orașului nostru, dar și a țării noastre.
Trebuie să privim cu mândrie, bucurie și satisfacție acest moment centenar! Nu toate școlile înființate acum 100 de ani au rezistat până azi! Să omagiem pe toți cei care și-au adus aportul la înființarea și continuitatea acestor școli! O putem face într-un mod cât se poate de simplu și la îndemâna fiecăruia: să mulțumim!
Să mulțumim tuturor celor care într-un fel sau altul s-au implicat ca aceste școli să funcționeze în fiecare zi, să mulțumim și celor niciodată văzuți, personalului auxiliar, adică tâmplarilor, fochiștilor, îngrijitoarelor, electricienilor și tuturor acelora care reparau, întrețineau, văruiau, vopseau și care, de cele mai multe ori, fie vorba între noi, erau încasatori de bruftuluială și reproșuri pentru cele mai multe dintre nereguli.
Un gând special pentru profesori, unii dintre ei devenind adevărate icoane pe care noi cei slujiți de ei, îi purtăm cu respect, recunoștință și admirație în sufletul amintirilor noastre. Să mulțumim acestor artizani anonimi aplecați în cea mai mare parte din viață, prin dăruire, abnegație, profesionalism, formării de oameni adevărați! Cu siguranță în celelalte luări de cuvânt au fost sau vor fi amintiți marii dascăli mizileni.
Să așezăm cu dragoste pe gândurile noastre frumusețea mulțumirii adevărate și profunde, să le trimitem mulțimilor de pași și de mâini ce au mângâiat culoarele, băncile, cancelariile și aerul plin de poveste al acestor sanctuare de slujit credința sfântă a învățăturii!
Nu în ultimul rând să mulțumim Dumnezeului ce a îngăduit firescul acetor lucruri!
Mult succes profesorilor și elevilor de azi și de mâine care au onoarea, dar și obligația, de a duce mai departe frumusețea poveștii acestor 100 de ani!
Dacă am putea așeza undeva toate manualele, caietele, maculatoarele și chiar cataloagele pe care au lăsat urme acești o sută de ani, cu siguranță am obține un munte!
O Golgotă pe care au urcat-o împreună elevi, profesori, dar și părinți! Indiferent de ploi, zile cu soare, ninsori ori multele probleme ce au existat, au reușit să ajungă acolo sus pentru a se transforma în lumină și a străluci!
Binecuvântați să fie toți acești vrednici oameni!
Emil Proșcan
Mizil 11 mai 2019
